Se incarca...

terapie cu ventuze

Prinderea ventuzelor pe piele
Ventuzele făceau cîndva parte din trusa terapeutică a doctorului sau a vraciului. Medicina populară le folosea în tratarea răcelilor, a durerilor musculare, în stări gripale, congestii pulmonare, nevralgii intercostale şi boli de sînge. În epoca aparaturii medicale avansate, ventuza a rămas, totuşi, o metodă sigură de terapie, dacă e aplicată la momentul şi la locul potrivit. Poate chiar să înlocuiască tratamentul obişnuit, ventuzele fiind eficiente şi în virozele care se manifestă imun la antibiotice. Cum se procedează? E simplu, dar, totuşi, trebuie ceva experienţă. Se ţine lumînarea în dreptul gurii ventuzei, flacăra va arde consumînd oxigenul, iar prin aplicarea ventuzei, la suprafaţa pielii se produce un vid, vasele capilare se rup şi sîngele iese în afară, prin piele, producînd pete de culori diferite. La început, petele sînt roşii sau albastru-verzui, apoi se colorează în galben. Pare a fi o metodă brutală, dar nu e deloc şi, în niciun caz, nu e dăunătoare. Se spune că în vidul din interiorul ventuzelor, se acumulează şi se descompune tot ce este rău în sînge. Se produce un aflux al sîngelui în zonele bolnave, grăbind resorbţia toxinelor, vindecarea şi dispariţia simptomelor bolii.

Cele mai bune locuri
Ventuzele sînt din sticlă groasă, ca nişte pahare, cu marginea rotundă şi netedă. Se pot aplica 16-20 de ventuze în acelaşi timp. Bolnavul este culcat cu faţa în jos, cu mîinile de-a lungul corpului. Se frecţionează uşor pielea cîteva minute şi se unge cu un strat subţire de ulei pentru a fixa bine ventuzele. Acestea se ţin 10-15 minute, apoi se scot, apăsînd uşor pielea la marginea fiecărei ventuze, pentru ca aerul să intre în interior. După scoatere, pielea se fricţionează cu alcool sanitar. Ventuzele se aplică pe spate, în zonele dureroase, dar niciodată în dreptul inimii sau al stomacului. Se mai pun în zona subclaviculară, pe faţa anterioară şi laterală a toracelui, pe spate, deasupra omoplatului şi la baza toracelui. Ventuzele le sînt interzise gravidelor, persoanelor cu boli dermatologice sau cu fragilitate vasculară, tulburare de coagulare şi alcoolism. Printre avantajele acestui tratament se enumeră fortifierea sistemului nervos şi imunitar, îmbunătăţirea microcirculaţiei, ameliorarea tensiunii acumulate în muşchi.

Ventuze cu care pleci la plimbare
Există două metode de aplicare a ventuzelor, la rece şi la cald, în funcţie de tipul acestora. La cald se folosesc ventuzele din sticlă, iar la rece, cele de cauciuc, din ce în ce mai populare. Avantajul celor de cauciuc este şi acela că se poate regla forţa sucţiunii prin presarea ventuzei sau prin dispozitive ataşate în capătul ventuzei. Medicina tradiţională chineză foloseşte acest tip de ventuză ca instrument pentru acupunctură. Adică, ventuzele sînt puse exact în punctele de acupunctură. Astfel se tratează astmul, hipertensiunea, probleme stomacale, impotenţa, bolile prostatei, hemoroizii, reumatismul şi durerile musculare. Infecţiile, răceala se pot remedia de asemenea cu ajutorul ventuzei acupuncturale din cauciuc. Mai poate fi folosită şi în nevralgie de trigemen, torticolis, probleme menstruale, anemie, probleme sexuale, cistite, stări de oboseală, insomnii sau migrene, spondiloze cervicale şi lombare. Ventuza din cauciuc se poate folosi şi la locul de muncă, pe timpul conducerii, plimbării, chiar şi al pescuitului. Se curăţă simplu, cu apă şi săpun.

Duşmanul celulitei
Ventuza de cauciuc poate fi uşor manevrată şi chiar autoadministrată, inclusiv pe spate. Efecte deosebite dă în masajul anticelulitic. Se unge suprafaţa tratată a corpului cu cremă sau cu ulei de masaj, se strînge partea de sus a ventuzei din cauciuc astfel încît să iasă aerul din ea. Apoi, ţinînd-o strîns, se aşază pe piele. Sub ventuză se creează un vid, care trage pielea în sus. Prin strîngerea ventuzei puteţi să reglaţi presiunea, slăbind-o dacă simţiţi durere prea mare. Ventuza poate sta pe locul unde aţi lipit-o sau o puteţi plimba pe corp, fără să lăsaţi să intre aerul sub ea. Operaţiunea se repetă pînă se înroşeşte pielea. Această metodă acţionează asupra ţesuturilor, angrenînd circulaţia sanguină în zonă şi ajutînd astfel la eliminarea toxinelor. Ventuza de cauciuc dă rezultate bune în reducerea aspectului de coajă de portocală a pielii şi în eliminarea depozitelor de grăsimi.

Masajul cu două ventuze
Tehnica masajului cu ajutorul ventuzelor aplicate pe umeri poate avea un efect benefic în maladii ale căilor respiratorii superioare: tuse, bronşită sau astm bronşic. De asemenea, procedeul are efect şi în nevralgii, neurastenii, dureri dorsale, dureri de coloană şi umeri. Masajul se practică folosind două ventuze, prin plimbarea lor prin alunecare pe spatele uns al bolnavului, în sens circular, apoi în toate direcţiile, mişcările fiind lente şi neîntrerupte. Masajul se încheie printr-o trecere peste toate vertebrele, de jos în sus. Durata unei şedinţe de masaj cu ventuze este de 5-15 minute, pielea trebuind să se înroşească puternic în urma procedurii. Terapia se va aplica o dată la trei zile. După această procedură, bolnavul va rămîne culcat şi acoperit timp de o oră, deoarece se produce sudaţie puternică. Tratamentul este contraindicat celor ce suferă de hemoragii, hipertensiune, afecţiuni ale pielii sau boli psihice.

Reguli de bază
Ce mai trebuie să ştim despre terapia cu ventuze? Ustensilele trebuie să fie bine spălate şi uscate, la fel şi pielea pacientului. După ce pielea se usucă, trebuie unsă cu cremă sau ulei de floarea-soarelui. Trebuie să manevraţi cu grijă lumînarea sau vata cu spirt, ca să nu daţi foc pacientului, uleiul fiind inflamabil.
După ce se scot ventuzele, prin înclinarea lor, pielea se şterge cu un prosop uscat şi pacientul e împachetat într-un pled, deoarece va începe să transpire puternic. Ventuzele lasă pe piele uşoare echimoze. Deşi arată alarmant şi sînt cu atît mai colorate cu cît afecţiunea tratată a fost mai gravă, ele nu sînt dureroase şi dispar în 3-7 zile.
Principiul terapiei cu ventuze e simplu: aducerea bolii din profunzime la suprafaţă, de unde poate fi mai uşor eliminată de organism. Chiar dacă în prezent, ventuzele se găsesc la multe magazine de specialitate, este mai bine ca terapia cu ventuze să o aplice un specialist calificat, în baza unui diagnostic diferenţial şi a unui plan de tratament bine determinat.

Primele ventuze erau din corn de animal
Ventuzele au fost folosite încă din Egiptul antic, unde se pare că s-a folosit prima dată în mod sistematic acest tip de terapie. Elbers Papyrus, cea mai veche carte de medicină, scrisă la 1550 î.Hr, face o amplă descriere a acestei metode de tratament. Galen şi Hipocrate le foloseau extensiv şi chiar îşi criticau discipolii care le neglijau ca tip de tratament. Herodot a făcut menţiuni în scrierile sale referitoare la folosirea ventuzelor pentru tratamentul unui număr însemnat de afecţiuni. În satele româneşti se folosesc din cele mai vechi timpuri, practic nu e nici azi o comunitate în care să nu existe un bătrîn care să ştie să pună ventuze. Primele ventuze au fost cele din corn de animal. Apoi s-au folosit cele din tulpină de bambus, ceramică, alamă.

Ce ne spun semnele de sub ventuze?
• Semne violet-închise: alimentare sanguină insuficientă şi circulaţie redusă a sîngelui, staze sanguine.
• Semne violete cu pete: răceala se răspîndeşte şi stază sanguină.
• Semne mici împrăştiate de culoare violetă de intensităţi diferite: stagnare circulatorie.
• Semn roşu aprins: insuficienţă sanguină, temperatură, starea morbidă.
• Semn de culoare roşie închisă: hiperlipidemie, temperatură vătămătoare.
• Semn de culoare alb-cenuşie, rece la pipăit: umezeală patogenică.
• Pe partea interioară a ventuzei se formează picături de apă: această porţiune a trupului a fost umedă.
• Pe locul urmelor au apărut clăbuc de apă, deci, în organism e umezeală ridicată. Dacă în clăbuc e apă cu sînge, aceasta indică existenţa temperaturii, umezelii şi toxinelor.
• Dacă pacientul are senzaţia de febră, o căldură care se extinde şi apoi confort, e senzaţie normală.
• Dacă pacientul simte o durere arzătoare, se simte bolnav, simte o senzaţie de slăbiciune, înseamnă că sînt probleme în locurile unde au fost aplicate ventuzele. În acest caz, le scoatem sau le mutăm în altă zonă.
Autor: Camelia Onciu

There are no products in this section

anunt